Poezia tehnicianului de retea

Cărămidă lucitoare,
Dă Doamne,
Să nu am un port ars,
Să bantui ca o stafie în parohie,
După un switch,
Sau un modem,
Sau un router ars,
Sau o mufă crăpată,
Sau un cablu tăiat,
Sau o priză ruptă,
Sau o placă de rețea arsă,
Sau un server hackuit,
Sau un sistem defect,
Să nu trag un cablu tăiat,
Cocoțat pe un tomberon,
Sau pe un scaun,
Sau pe o scară,
Sau să arunce după mine cu pietre,
Sau să fiu alergat de un câine,
Să nu întru pe efracție,
Sau să sertizez un cablu de rețea,
Sau să sudez o fibră optică,
Crăcănata de un șanterist,
Sau un buldo-excavatorist,
Sau să înlocuiesc un switch, router sau modem,
Afumate de la un fulger,
Sau un scurtcircuit,
Ca să nu îmi sară țandăra,
Mai ceva ca și capacul de la muștarul de Tecuci,
Că nu pot să dau la soție între craci,
Sau sa îi ofer o masă copioasa cu craci de raci,
Sau să o duc la munte sau la mare,
Să nu mai fie supărată pe mine,
Că ajung iar acasă târziu,
Și nu pot să îi aduc o floare frumos mirositoare,
Ca să ii treacă supărarea,
După ce am mâncat împreună o mâncare bună,
Că am fost ambii la serviciu,
Și am ajuns amândoi la timp
Și am ajuns acasă la timp,
Fără incidente multe,
Multe, grele și mărunte,
Ca să întârziem,
Și să ne certăm,
Dintr-o prostie,
Și să ne despărțim,
Din a noastră prostie.